MONUMENTE
ISTORICE
LEGE nr. 422 din 18 iulie
2001 privind protejarea monumentelor istorice*) –
Republicare
(2)În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri
imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României, semnificative
pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală.
(3)Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor
bunuri imobile conform procedurii prevăzute în prezenta lege.
(4)Pot fi clasate ca monumente istorice bunurile imobile situate în
afara graniţelor, proprietăţi ale statului român, cu respectarea legislaţiei
statului pe teritoriul căruia se află.
(1)Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural
naţional şi sunt protejate prin lege.
(2)Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se
realizează în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra
monumentelor istorice pot constitui cauză de utilitate publică.
(3)În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de
măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi
tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea,
evidenţa, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea,
restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor
social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale.
(4)Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege
măsuri stimulative cu caracter economic sau de altă natură.
(5)Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate
publică instituite potrivit legii.
Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de
monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran şi subacvatic:
a)monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu
instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau
exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice
comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat
topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct
de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios,
social, ştiinţific sau tehnic;
b)ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric,
arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care
împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce
constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere
arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios,
social, ştiinţific sau tehnic;
c)sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în
cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de
vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic,
religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.
(1)Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al
statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a
persoanelor fizice sau juridice.
(2)Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi
insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare
instituţiilor publice, pot fi concesionate, date în folosinţă gratuită instituţiilor
de utilitate publică sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul
Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(3)Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face
obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(4)Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau
juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării
dreptului de preemţiune ale statului român, prin Ministerul Culturii şi
Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele
istorice clasate în grupa B, ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după
caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.
(5)Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care
intenţionează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea privind
intenţia de vânzare, însoţită de documentaţia stabilită prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor.
(6)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor transmit Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea, documentaţia
şi propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea
acestora.
(7)Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este
de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării, documentaţiei şi a
propunerii de răspuns la Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, la
serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor;
titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele
necesare destinate exercitării dreptului de preemţiune; valoarea de
achiziţionare se negociază cu vânzătorul.
(8)În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor nu îşi exercită
dreptul de preemţiune în termenul prevăzut la alin. (7), acest drept se
transferă autorităţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15
zile.
(9)Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemţiune au
termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise,
inclusiv pentru situaţiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe
ori.
(10)În condiţiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice
se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora.
(11)Monumentele istorice care se află pe teritoriul României şi care
sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi.
În actele de înstrăinare, concesionare, închiriere, dare în
administrare sau dare în folosinţă gratuită a monumentelor istorice se va
menţiona regimul de monument istoric al imobilelor şi obligaţia protejării
acestora potrivit prezentei legi.
(1)Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi
punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după
caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în
conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2)În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut,
obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei
publice locale din unitatea administrativă pe al cărei teritoriu este situat
monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.
(1)Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în
condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2)Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei
publice centrale de specialitate care elaborează strategiile şi normele specifice
de protejare a monumentelor istorice, urmăreşte şi asigură aplicarea lor.
(3)Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate,
instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile
administraţiei publice locale colaborează şi răspund, după caz, de activitatea
de protejare a monumentelor istorice.
(4)Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi
instituţiile din subordinea acestora, precum şi autorităţile administraţiei
publice locale cooperează cu proprietarii monumentelor istorice, persoane
fizice sau juridice, cu deţinătorii şi administratorii acestora, precum şi cu
instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejării
monumentelor istorice şi îi sprijină în condiţiile legii.
(2)Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta
lege.
(3)Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. (1) şi
zonele de protecţie a acestora, aflate în proprietate publică, pot fi
declarate, potrivit legii, de interes public naţional sau local, după caz, prin
hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv
prin hotărâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(1)Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie,
delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în
funcţie de trama stradală, relief şi caracteristicile monumentului istoric,
după caz, prin care se asigură conservarea integrată şi punerea în valoare a
monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural.
(2)Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează,
simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.
(3)Autorităţile publice locale competente vor include în planurile
urbanistice şi în regulamentele aferente zonele de protecţie delimitate conform
alin. (2).
(4)În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate
publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele
de urbanism aprobate şi avizate conform legii.
(5)În zonele de protecţie a monumentelor istorice care sunt lăcaşuri
de cult este interzisă desfăşurarea în aer liber, în perioada în care în cadrul
acestora se desfăşoară serviciu religios, a unor manifestări care, prin
poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra desfăşurării
serviciului religios.
(6)Prin excepţie, se pot organiza manifestări de genul celor
prevăzute la alin. (5), cu acordul autorităţii religioase care administrează
lăcaşul, în condiţii care să nu impieteze asupra desfăşurării serviciului
religios.
(1)Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de
proprietate sau de starea lor de conservare.
(2)Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a
strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică
şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3)Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor
istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi
poate fi iniţiată şi aplicată numai cu avizul Ministerului Culturii şi
Cultelor.
(4)Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă desfiinţarea,
distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie
este interzisă.
(1)Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra
imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei
juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin
prezenta lege.
(2)Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum
şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform
legii.
(1)Inventarierea monumentelor istorice reprezintă acţiunea de
strângere a totalităţii informaţiilor, documentelor, studiilor, cercetărilor şi
a documentaţiilor cu privire la identificarea imobilelor susceptibile de a
dobândi calitatea de monument istoric, a imobilelor clasate ca monumente
istorice, a monumentelor istorice declasate, precum şi a celor distruse sau
dispărute.
(2)Inventarul monumentelor istorice reprezintă o bază de date,
actualizată permanent prin operaţiunile necesare de corelare, în vederea
asigurării unei informări permanente şi exacte în legătură cu situaţia
imobilelor monumente istorice.
(3)Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument
istoric unui bun imobil conform art. 8.
(4)Inventarierea şi clasarea se realizează potrivit dispoziţiilor
prevăzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice de
inventariere şi clasare a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor.
(5)Pentru realizarea inventarierii monumentelor istorice, autorităţile
şi instituţiile publice competente comunică serviciilor publice deconcentrate
ale Ministerului Culturii şi Cultelor, la solicitarea acestora, date privind
situaţia juridică a imobilelor.
(1)Procedura
de clasare se declanşează de către direcţiile pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
astfel:
a)pentru bunurile imobile aflate în
proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
c)pentru bunurile imobile descoperite
întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;
b)primarului localităţii, a consiliului
local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti,
pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;
c)Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie sau a Comisiei Naţionale a
Muzeelor şi Colecţiilor;
d)asociaţiilor şi fundaţiilor legal
constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
(2)Dosarul de clasare sau de declasare este întocmit de serviciile deconcentrate
ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de regulă, prin experţi autorizaţi sau
specialişti atestaţi înscrişi în registrele Ministerului Culturii şi Cultelor
şi se înaintează compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii şi
Cultelor, care îl analizează şi îl prezintă, după caz, Comisiei Naţionale de
Arheologie şi/sau Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice spre analiză şi
propuneri. Secretarul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice elaborează
proiectul de ordin de clasare sau de declasare, pe care îl înaintează
ministrului culturii şi cultelor spre aprobare.
(3)Bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4)Comunicarea de clasare sau de declasare, respectiv, după caz,
răspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea, se comunică
proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autorităţii
administraţiei publice locale de către serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de cel mult 30 de zile de la data
primirii lor de la Ministerul Culturii şi Cultelor sau de la publicarea lor în
Monitorul Oficial al României, Partea I, după caz.
(1)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor au obligaţia de a comunica de îndată proprietarului, titularului
dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra
bunului imobil declanşarea procedurii de clasare sau de declasare.
(2)De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor
drepturi reale a declanşării procedurii de clasare şi până la publicarea
ordinului de clasare sau până la comunicarea neclasării, după caz, dar nu mai
mult de 12 luni, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al
monumentelor istorice.
(1)Comunicarea de clasare, de declasare sau răspunsul privind
neclasarea sau nedeclasarea pot fi contestate de proprietarul bunului imobil în
cauză la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data
comunicării; contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la
înregistrare.
(2)În cazul în care prin votul a două treimi din numărul membrilor
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice susţine hotărârea iniţială de clasare
sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptăţit să respingă
contestaţia.
(3)În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul
primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în
condiţiile legii.
(4)În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile
legii, acesta rămâne definitiv după epuizarea căilor de atac.
(5)În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în
condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după 30 de zile de la comunicarea lui
în scris proprietarului şi autorităţilor administraţiei publice locale.
(6)La data rămânerii definitive a comunicării de declasare sau de la
data comunicării răspunsului privind neclasarea, regimul de monument istoric al
bunului încetează, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate
interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor elemente noi care să o
justifice.
(7)În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ
împotriva ordinului de clasare sau a comunicării declanşării procedurii de
clasare, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi
irevocabile, asupra bunului imobil în cauză se aplică regimul juridic al
monumentelor istorice.
(1)Ordinul de clasare sau de declasare se publică, prin grija
Ministerului Culturii şi Cultelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă.
(2)Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se
înscrie de către proprietar, fără taxă, în Cartea funciară, în termen de 30 de
zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(1)În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I, a ordinului de clasare, direcţiile pentru cultură, culte
şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile
şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil
în cauză, denumit Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, care
însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot
parcursul existenţei imobilului în cauză.
(2)Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind
folosinţa monumentului istoric se aprobă în termen de 90 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3)Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute
constituită în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciară de către
proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.
(1)Monumentele istorice, zonele de protecţie şi zonele construite
protejate, definite potrivit legii, se evidenţiază în planurile de amenajare a
teritoriului şi în planurile urbanistice ale unităţilor
administrativ-teritoriale.
(2)În condiţiile legii şi în baza avizului Ministerului Culturii şi
Cultelor, în scopul protejării valorilor de patrimoniu cultural ce au
determinat instituirea zonei construite protejate, autorităţile publice locale
pot institui servituţi, pot interzice desfiinţarea sau modificarea
construcţiilor.
(3)Calitatea de monument istoric, precum şi cea de zonă construită
protejată, de oraş istoric sau de sat istoric se marchează printr-un însemn
distinctiv amplasat de reprezentanţii primăriilor pe monumentul istoric, la
intrarea în zona construită protejată sau în oraşul istoric ori satul istoric,
după caz, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor. Costul însemnelor distinctive se suportă de
către autorităţile publice locale.
(1)În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege radierea din
Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta, prin
menţionarea în listă a ordinului de declasare.
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor comunică proprietarului, titularului dreptului de administrare sau
titularului altui drept real asupra monumentului istoric declasat, după caz, în
maximum 5 zile de la publicarea ordinului de declasare, efectuarea radierii.
(3)Declasarea
monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru
clasare. Ea este declanşată din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:
a)descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor
arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;
(4)Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi
îndreptate din oficiu sau în urma solicitării oricărei persoane interesate.
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face
potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.
(1)Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun
imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este
clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare
pentru salvarea sa.
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor pot declanşa procedura de clasare de urgenţă, din oficiu sau la
solicitarea oricărei persoane interesate.
(3)Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în
maximum 3 zile de la identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea
solicitării privind situaţia imobilului, pe baza notei de constatare elaborate
de delegatul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi
Cultelor, al muzeului judeţean, respectiv al muzeului municipiului Bucureşti,
sau al autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(4)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor comunică imediat în scris proprietarului bunului imobil declanşarea
procedurii de clasare de urgenţă a imobilului în Lista monumentelor istorice.
De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până la
finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor
istorice.
(5)Împotriva declanşării procedurii de clasare de urgenţă sau a
ordinului de clasare de urgenţă, proprietarul se poate adresa instanţei de
contencios administrativ.
(6)Până la soluţionarea litigiului, bunului imobil în cauză i se
aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(7)La solicitarea serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii
şi Cultelor, proprietarii imobilelor propuse pentru clasare din oficiu sau de
urgenţă vor transmite acestora documentele necesare completării dosarului de
clasare.
(1)Lista monumentelor istorice cuprinde monumentele istorice clasate
în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor
Istorice.
(2)Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi
se actualizează la fiecare 5 ani.
(3)Lista monumentelor istorice stă la baza întocmirii cadastrului de
specialitate al monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului
şi a planurilor urbanistice.
(1)Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi
cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după
caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor.
a)toate lucrările de cercetare, conservare, construire,
extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice şi de punere în
valoare, care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice;
c)amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri,
construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme,
sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;
f)amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile,
utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor
istorice.
(3)Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi
autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează
numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor
sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii
şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4)Autorizaţiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul
instituţiilor abilitate prin lege şi fără respectarea condiţiilor acestora, sunt
nule de drept.
(5)Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte
integrantă din Cartea tehnică a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu
există, Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul
documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.
(1)Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt
monumente istorice, dar care se află în zone de protecţie a monumentelor
istorice sau în zone construite protejate se autorizează pe baza avizului
Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2)Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor
istorice, altele decât cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de
întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi
de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialişti şi experţi
atestaţi şi sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în condiţiile legii.
(3)În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.
(3)În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.
(4)Elaborarea expertizelor tehnice, a proiectelor de consolidare,
restaurare, verificarea tehnică a proiectelor şi dirigentarea lucrărilor se
efectuează numai de experţi şi/sau specialişti atestaţi de către Ministerul
Culturii şi Cultelor, cu respectarea exigenţelor specifice domeniului
monumentelor istorice şi a cerinţelor privind calitatea lucrărilor în
construcţii.
(5)Protejarea şi conservarea monumentelor istorice reprezentând
descoperiri arheologice rămase decopertate se fac, în condiţiile legii, de
către investitori, sub coordonarea responsabilului ştiinţific al şantierului şi
a instituţiei organizatoare.
TITLUL III: Instituţii
şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice
(1)Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează şi asigură aplicarea
strategiei naţionale şi urmăreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor
şi metodologiilor din domeniul protejării monumentelor istorice.
(2)Ministerul Culturii şi Cultelor asigură îndeplinirea
angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la
protecţia monumentelor istorice, la care România este parte.
(3)Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul în relaţia cu
proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra
acestora.
(4)Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor
prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor organizează compartimente de
specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept
atribuţii activităţile de cercetare, inventariere, avizare, inspecţie şi
control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice.
(1)în
vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor
îndeplineşte, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate ori prin
alte instituţii publice subordonate, următoarele atribuţii:
1.organizează sistemul naţional de cercetare, inventariere,
clasare a monumentelor istorice, de elaborare a reglementărilor din domeniu, de
inspecţie şi control al monumentelor istorice;
2.avizează reglementările, normele şi metodologiile cu
aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice, în cazul în care acestea
sunt elaborate de alte autorităţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor;
4.publică Lista monumentelor istorice, întocmită de
Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, în Monitorul Oficial al României,
Partea I, şi o actualizează, potrivit legii, la fiecare 5 ani;
5.face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de
stat a sumelor necesare în vederea finanţării cheltuielilor pentru protejarea
monumentelor istorice;
6.emite avizele necesare în vederea eliberării autorizaţiilor
de construire pentru lucrările şi intervenţiile asupra monumentelor istorice;
7.emite avizul privind documentaţiile de urbanism din zonele
de protecţie a monumentelor istorice şi din zonele construite protejate;
8.emite avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate, ale secţiunilor de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice;
8.emite avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate, ale secţiunilor de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice;
9.emite avizul pentru Planul de amenajare a teritoriului
naţional - secţiunea "Zone construite protejate", precum şi pentru
secţiunile de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului care au ca
obiect monumente istorice sau zone construite protejate;
10.emite avizele pentru secţiunile de specialitate din
planurile urbanistice generale ale unităţilor administrativ-teritoriale,
planurile urbanistice zonale, precum şi din planurile urbanistice de detaliu,
care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate;
11.emite avizele pentru intervenţii asupra imobilelor situate
în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite
protejate, pentru care nu există regulamente de construcţie avizate conform
pct. 7;
12.iniţiază, atunci când este necesar, sau solicită
consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după
caz, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice, în
vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare;
13.coordonează, prin diriginţi de specialitate ai Oficiului
Naţional al Monumentelor Istorice, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor,
lucrările de conservare, consolidare şi restaurare a monumentelor istorice,
atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile
alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
14.asigură inspecţia şi controlul propriu la monumentele
istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de
specialitate emise, precum şi controlul propriu al şantierelor având drept
obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de grupa
monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare;
15.constată contravenţii şi aplică sancţiuni prin
împuterniciţii săi şi ia măsurile corespunzătoare de sesizare a organelor de
cercetare penală, în cazul infracţiunilor;
16.instituie, în termen de 90 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi
verificatorilor tehnici;
17.emite atestate pentru specialiştii şi experţii în domeniul protejării monumentelor istorice, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
17.emite atestate pentru specialiştii şi experţii în domeniul protejării monumentelor istorice, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
19.avizează reglementările, normele şi metodologiile elaborate
de autorităţile şi instituţiile publice abilitate, privind:
a)organizarea şi funcţionarea sistemului
naţional de educaţie, formare, specializare şi perfecţionare a specialiştilor
din domeniul protejării monumentelor istorice;
c)măsurile de protecţie specială a
monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecţie împotriva actelor
de terorism sau în situaţii de urgenţă;
d)stabilirea planurilor şi măsurilor de
prevenire a distrugerilor cauzate de calamităţi sau dezastre naturale la
monumente istorice;
e)înlăturarea sau diminuarea factorilor
poluanţi la monumente istorice şi în zonele de protecţie a acestora;
20.avizează folosirea materialelor, tehnicilor şi
tehnologiilor noi pentru restaurarea monumentelor istorice;
21.susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de
revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotărăşte strategii
şi cofinanţează programe şi publicaţii pentru animarea culturală şi stimularea
interesului public faţă de monumentele istorice;
22.instituie şi controlează amplasarea însemnului distinctiv
care atestă regimul de monument istoric al unui bun imobil, în vederea
protejării sale în timp de pace sau de conflict armat;
23.colaborează cu organizaţiile neguvernamentale, în
condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a
monumentelor istorice;
24.asigură funcţionarea, logistica, secretariatul şi sediul
Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, prin serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru comisiile regionale
ale monumentelor istorice;
25.colaborează cu organismele internaţionale interesate şi
participă, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a
monumentelor istorice, inclusiv a celor înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial;
26.exercită, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra
monumentelor istorice clasate în grupa A;
27.iniţiază, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice şi, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, proiecte de hotărâre
a Guvernului privind acordarea statutului de oraş istoric sau sat istoric;
28.finanţează editarea şi publicarea Revistei monumentelor
istorice şi a Buletinului monumentelor istorice.
(2)În situaţii de urgenţă, stări potenţial generatoare de situaţii de
urgenţă, situaţii care privesc siguranţa naţională sau în alte situaţii excepţionale,
Ministerul Culturii şi Cultelor poate emite avize de urgenţă pentru intervenţii
asupra monumentelor istorice, fără consultarea Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice sau, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, cu
condiţia ca intervenţiile să fie reversibile.
(4)Pentru eliberarea atestatelor, avizelor şi autorizaţiilor
prevăzute la alin. (1) pct. 11, 17 şi 18 se percep taxe şi tarife, care se fac
venit la Ministerul Culturii şi Cultelor sau la serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi se gestionează în regim
extrabugetar, în condiţiile legii, exclusiv pentru acţiuni, proiecte şi
programe în domeniul monumentelor istorice.
(5)Nivelul taxelor şi tarifelor care se percep potrivit alin. (3) se
stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(1)Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizează
în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publică cu
personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor,
finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat.
(2)Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor
Istorice se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii
şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, fără a afecta exerciţiul financiar în curs.
a)gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate
cercetării, expertizării şi executării lucrărilor de consolidare-restaurare şi
punere în valoare a monumentelor istorice finanţate de la bugetul de stat prin
bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor şi încredinţate prin transfer
Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
b)fundamentarea, în conformitate cu normele privind
creditarea, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin
hotărâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea priorităţilor şi
evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea
obţinerii de credite fără dobândă, cu dobândă redusă sau cu dobânda pieţei,
pentru efectuarea de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute;
c)gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu
prevederile lit. b), în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea
timbrului monumentelor istorice, precum şi din alte surse cu aceeaşi
destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursări de
credite şi plăţi din dobânzi se utilizează în sistem revolving, cu acelaşi
scop;
d)administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor,
a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele
decât cele administrate de alte instituţii publice; propunerea eficientizării
acestora prin promovarea de proiecte şi programe de revitalizare, realizarea de
parteneriate sau prin concesionare, dare în folosinţă gratuită ori închiriere,
în condiţiile legii;
e)predarea documentaţiilor pentru monumentele istorice la
care au fost efectuate lucrări şi recepţii finale Institutului Naţional al
Monumentelor Istorice, pentru actualizarea inventarului monumentelor istorice
şi arhivare;
f)punerea la dispoziţie Institutului Naţional al Monumentelor
Istorice a documentelor şi informaţiilor deţinute, necesare actualizării
inventarului monumentelor istorice;
g)elaborarea reglementărilor, normelor şi metodologiilor
specifice domeniului protejării monumentelor istorice privind conţinutul-cadru
al documentaţiilor, tarifarea acestora, executarea lucrărilor, organizarea
achiziţiilor publice, contractarea şi decontarea lucrărilor;
h)editarea pe orice tip de suport şi comercializarea
materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice;
i)organizarea şi realizarea altor activităţi specifice
atribuţiilor sale, aducătoare de venituri, conform prevederilor legale,
inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de
specialitate, pe care le gestionează în regim extrabugetar;
(4)Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data
înfiinţării sale întreaga bază materială de execuţie, bunuri mobile şi imobile,
care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu - Direcţia
Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi
Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului
Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.
În vederea realizării măsurilor de protejare a monumentelor
istorice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se înfiinţează şi se
stabilesc atribuţiile Serviciului monumentelor istorice, încadrat cu personal
specializat în domeniu.
(1)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se reorganizează ca
organism ştiinţific de specialitate în domeniul protejării patrimoniului
cultural imobil, fără personalitate juridică, care funcţionează pe lângă
Ministerul Culturii.
(2)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice propune strategiile şi
avizarea metodologiilor, normativelor şi măsurilor tehnico-ştiinţifice din
domeniul protejării monumentelor istorice.
(3)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este formată din 21 de
membri, personalităţi, specialişti şi experţi atestaţi în domeniul protejării
monumentelor istorice, numiţi prin ordin al ministrului culturii şi
patrimoniului naţional pentru un mandat de 2 ani.
(4)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este compusă din 21 de
membri, este condusă de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţionează în
baza propriului regulament de organizare şi funcţionare.
(5)Membrii
Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi
cultelor la propunerea:
d)organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul
protejării monumentelor istorice - un membru;
e)Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care
8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice.
(6)În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi se elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice şi se aprobă prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor.
(7)Comisia Naţională a Monumentelor istorice poate alege ca membri de
onoare ai săi specialişti din ţară sau din străinătate, personalităţi
ştiinţifice de recunoaştere internaţională din domeniul cercetării şi
protejării monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt
validaţi cu votul majorităţii simple a comisiei.
(8)Ministerul Culturii şi Cultelor asigură mijloacele materiale şi
financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice.
(1)Independenţa membrilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice
în adoptarea propunerilor comisiei este garantată prin prezenta lege.
(2)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice îşi desfăşoară
activitatea prin lucrări în plen, în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de
specialitate.
(3)Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se constituie din 4
secţiuni pe domenii, conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor
acestora pentru un mandat de 2 ani; preşedinţii de secţiuni devin
vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4)Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit
prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional pentru un mandat
de 2 ani.
(5)Preşedintele împreună cu vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(5)Preşedintele împreună cu vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6)Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale
secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau
de regulă cu majoritatea simplă a voturilor, cu excepţia cazurilor prevăzute în
prezenta lege.
(1)Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce
activitatea acesteia şi o reprezintă pe plan naţional şi internaţional; preşedintele
şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din
Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
(2)Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice
este îndeplinită de şeful compartimentului de specialitate din cadrul
Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de
specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de
specialişti din cadrul compartimentului se specialitate al Ministerului
Culturii şi Cultelor.
a)propune aprobarea strategiei naţionale privind protejarea
monumentelor istorice, elaborată de Institutul Naţional al Monumentelor
Istorice;
b)formulează priorităţile privind lucrările şi măsurile
necesare pentru asigurarea protejării monumentelor istorice, indiferent de
situaţia lor juridică şi de sursa de finanţare;
c)propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, a metodologiilor, normelor, normativelor şi reglementărilor din
domeniul protejării monumentelor istorice, elaborate de Ministerul Culturii şi
Cultelor sau de instituţiile specializate din subordinea acestuia;
d)propune clasarea, declasarea, neclasarea sau nedeclasarea
şi schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice;
e)propune criteriile de atestare a specialiştilor şi
experţilor din domeniul protejării monumentelor istorice;
f)propune avizarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional - secţiunea "Zone construite protejate";
g)propune avizarea pentru secţiunile de specialitate din
planurile privind amenajarea teritoriului care au ca obiect monumentele
istorice sau zone construite protejate;
h)propune avizul privind studiile de fundamentare
istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor
istorice clasate în grupa A sau a zonelor construite protejate care cuprind
monumente istorice clasate în grupa A, ale secţiunilor de specialitate din
planurile de amenajare a teritoriului şi planurile urbanistice, precum şi
pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice clasate în grupa A;
i)propune avizul pentru planurile urbanistice generale ale
unităţilor administrativ-teritoriale, planurile urbanistice zonale, precum şi
pentru planurile urbanistice de detaliu, care au ca obiect monumente istorice
clasate în grupa A sau zone construite protejate care cuprind monumente
istorice clasate în grupa A;
j)propune avizul pentru documentaţiile privind intervenţiile asupra monumentelor istorice sau inscripţionarea monumentelor istorice, având la bază texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
j)propune avizul pentru documentaţiile privind intervenţiile asupra monumentelor istorice sau inscripţionarea monumentelor istorice, având la bază texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
k)propune avizul pentru intervenţii asupra imobilelor situate
în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite
protejate, pentru care nu există documentaţii de urbanism avizate conform art.
26 alin. (1) pct. 7;
k1)propune avizul pentru documentaţiile privind soluţiile de intervenţie asupra componentelor artistice ale monumentelor istorice grupa A şi B;
l)propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
k1)propune avizul pentru documentaţiile privind soluţiile de intervenţie asupra componentelor artistice ale monumentelor istorice grupa A şi B;
l)propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
m)propune avizarea folosirii unor materiale, tehnici şi
tehnologii noi pentru restaurarea monumentelor istorice, în baza
documentaţiilor de specialitate;
n)propune programe de pregătire a specialiştilor, precum şi
planuri-cadru de învăţământ, de formare şi specializare în domeniul protejării
monumentelor istorice.
(11)Ministrul culturii poate emite ordinul de
declasare a unui monument istoric sau decide neclasarea numai în cazul în care
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a propus declasarea, respectiv
neclasarea.
(12)Ministrul culturii poate emite avizele
prevăzute de alin. (1) lit. h)-l) doar în forma propusă de Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice.
(13)Ministrul culturii poate solicita motivat
Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice reexaminarea propunerilor formulate
de aceasta în cazurile prevăzute la alin. (11) şi alin. (12).
(2)Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, menţionate la alin. (1) lit. d), g), j) şi k), pot fi delegate comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(2)Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, menţionate la alin. (1) lit. d), g), j) şi k), pot fi delegate comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(3)Pentru activitatea prestată membrii Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice şi ai comisiilor zonale primesc o indemnizaţie lunară
stabilită prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional, la care
se adaugă decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei.
Indemnizaţia lunară se acordă pentru activitatea prestată în lunile în care
comisiile se întrunesc şi nu poate depăşi 10% din indemnizaţia lunară a unui
secretar de stat.
(1)Comisii zonale ale monumentelor istorice funcţionează pe lângă
serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii ca organisme
ştiinţifice de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural
imobil, din teritoriu, ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, fără personalitate
juridică.
(2)Numărul, teritoriul de competenţă, organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(2)Numărul, teritoriul de competenţă, organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3)Comisiile zonale ale monumentelor istorice au câte 11 membri, iar
preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4)Componenţa comisiilor zonale a monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii la propunerea compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii. În cadrul acestora vor fi incluşi arhitecţii şefi ai judeţelor, respectiv arhitectul şef al municipiului Bucureşti. Din componenţa comisiilor zonale vor face parte cel puţin un arhitect, un arheolog, un istoric de arta şi un inginer constructor.
(5)Comisiile zonale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii:
(4)Componenţa comisiilor zonale a monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii la propunerea compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii. În cadrul acestora vor fi incluşi arhitecţii şefi ai judeţelor, respectiv arhitectul şef al municipiului Bucureşti. Din componenţa comisiilor zonale vor face parte cel puţin un arhitect, un arheolog, un istoric de arta şi un inginer constructor.
(5)Comisiile zonale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii:
a)fundamentează şi propun elementele specifice strategiei
regionale privind protejarea monumentelor istorice;
b)formulează priorităţile pentru protejarea monumentelor
istorice în plan regional, în vederea evaluării şi asigurării fondurilor
necesare;
c)analizează şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice clasarea sau declasarea monumentelor istorice din regiunile lor de
competenţă în grupa A sau B, după caz;
d)propun avizul privind documentaţiile de urbanism şi
amenajarea teritoriului pentru instituirea, delimitarea şi reglementarea
construirii zonelor de protecţie a monumentelor istorice clasate în grupa B sau
a zonelor construite protejate cu monumente istorice clasate în grupa B;
e)propun avizarea planurilor urbanistice generale, planurilor
urbanistice zonale şi de detaliu referitoare la monumente istorice, zonele de
protecţie ale acestora sau zone construite protejate care nu cuprind monumente
istorice clasate în grupa A;
f)propun avizarea planurilor urbanistice de detaliu şi a proiectelor de execuţie în zonele de protecţie a monumentelor istorice din grupa A şi în zonele protejate cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care există reglementări în vigoare avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7;
f)propun avizarea planurilor urbanistice de detaliu şi a proiectelor de execuţie în zonele de protecţie a monumentelor istorice din grupa A şi în zonele protejate cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care există reglementări în vigoare avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7;
g)propun avizul pentru documentaţiile tehnice care cuprind
lucrări de cercetare, investigaţii, expertize tehnice, proiecte tehnice şi
detalii de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B, care nu
presupune intervenţia pe componentele artistice, pentru documentaţiile privind
zonele de protecţie a monumentelor istorice şi zonele construite protejate;
h)propun avizul pentru documentaţiile pentru lucrări de
întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A,
care nu aduc modificări de arhitectură în condiţiile în care lucrările se
execută cu materiale şi tehnici de lucru specifice epocii de edificare a
monumentului istoric care nu presupun intervenţia pe componentele artistice.
i)îndeplinesc alte atribuţii date în competenţă, potrivit dispoziţiilor prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
i)îndeplinesc alte atribuţii date în competenţă, potrivit dispoziţiilor prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6)Serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii poate emite avizul
prevăzut la alin. (5) lit. e)-h) doar în forma propusă de Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice sau, după caz, de Comisia zonală a monumentelor istorice.
(7)Serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii poate solicita
motivat Comisiei zonale a monumentelor istorice reexaminarea propunerilor de
aviz formulate de aceasta în cazurile prevăzute de alin. (5) lit. e)-h).
(1)În cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor se constituie, prin
ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, un colectiv de control pentru activitatea
de protejare a monumentelor istorice.
(2)Colectivul
de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are
următoarele atribuţii:
a)controlează, în condiţiile legii, documentele şi
documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea
monumentelor istorice;
b)constată încălcarea prevederilor legale în domeniul
conservării, restaurării şi protejării monumentelor istorice şi propune luarea
măsurilor legale ce se impun;
c)are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric,
precum şi pe şantierele de cercetare sau de conservare-restaurare a
monumentelor istorice; în acest scop, organele abilitate ale statului au
obligaţia să sprijine personalul colectivului în exercitarea atribuţiilor;
(3)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (2), colectivul de
control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul să
solicite şi să primească informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la
orice persoană fizică sau juridică, aceasta având obligaţia de a da curs
solicitării în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.
TITLUL IV: Responsabilităţile
proprietarilor de monumente istorice şi ale autorităţilor administraţiei
publice locale
(1)În
scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de
administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt
obligaţi:
a)să întreţină, să folosească şi să exploateze imobilul numai
cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa
monumentului istoric, conform art. 17;
b)să asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor
istorice, să ia măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure
efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente
şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii;
c)să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru
cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective
despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice
deţinute şi aflate în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
d)să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru
cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective
despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii, elemente de
construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu
arheologic necunoscut anterior, asigurând păstrarea descoperirilor în
condiţiile legii, până la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar
nu pentru mai mult de 15 zile;
e)să asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor
desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru cultură,
culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatării stării de
conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de
expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţă;
f)în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcină
arheologică, să finanţeze săpătura, cercetarea arheologică, elaborarea
documentaţiei aferente, conservarea şi protejarea eventualelor vestigii
descoperite cu ocazia efectuării cercetării arheologice;
h)să asigure efectuarea lucrărilor de conservare,
consolidare, restaurare, precum şi a oricăror alte lucrări, conform
prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice atestate în
acest sens şi să prevadă în contracte condiţiile şi termenele de execuţie
cuprinse în avizul de specialitate;
i)să respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie
cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută ei înşişi lucrări de
întreţinere curentă sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei
legi;
j)să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea
intervenţiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea
sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile
prezentei legi;
k)să permită montarea şi să întreţină însemnul distinctiv
care marchează calitatea de monument istoric a imobilului;
l)să obţină avizul direcţiei pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi
să asigure pe propria răspundere condiţii corespunzătoare de vizitare,
fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la
solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;
m)să comunice direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul
cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare
a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi
reale, după caz, asupra monumentelor istorice.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. h), lucrările de
construcţie ce fac obiectul autorizării, la monumentele istorice de categorie
B, cu excepţia lucrărilor la componentele artistice, pot fi efectuate şi de
persoane fizice sau juridice neatestate, cu condiţia respectării avizelor de
specialitate.
(3)În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin.
(1) lit. e), proprietarii monumentelor istorice constată producerea unor pagube,
aceştia au dreptul la o justă despăgubire, achitată în termen de 60 de zile de
la constatare de către instituţiile care au realizat cercetarea sau
expertizarea.
(4)Cu
privire la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente
istorice proprietarii acestora au următoarele obligaţii:
a)să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti,
despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării
dreptului de preemţiune al statului sau, după caz, al unităţii
administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;
b)să notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar
regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia
privind folosinţa monumentului istoric;
c)să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti,
despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile
de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi să transmită acesteia o
copie de pe acte.
(1)Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea
privată a persoanelor fizice sau juridice, Ministerul Culturii şi Cultelor,
serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi
autorităţile administraţiei publice locale, după caz, pot asigura, la cererea
proprietarilor, cu titlu gratuit, consultanţă de specialitate, în condiţiile
legii.
(2)În cazul în care statul sau autorităţile publice locale acordă
sprijin financiar, acesta constă în acoperirea parţială sau totală a costurilor
studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, după caz, ale lucrărilor de
intervenţie asupra monumentelor istorice.
(1)Contribuţia financiară a statului, constând în sume alocate prin
bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejării monumentelor
istorice, indiferent de deţinător, poate să acopere total sau parţial costul
lucrărilor de protejare a monumentelor istorice.
(2)Contribuţia financiară a consiliilor judeţene, municipale,
orăşeneşti şi comunale, după caz, poate să acopere integral sau parţial costul
lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa
B, precum şi, individual sau prin cofinanţare, costul lucrărilor de protejare a
monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unităţii
administrativ-teritoriale respective.
(3)Contribuţia financiară a statului şi a autorităţilor administraţiei
publice locale poate fi asigurată prin cofinanţare, precum şi în parteneriat,
inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.
(4)Situaţiile în care statul, respectiv autorităţile administraţiei
publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la
alin. (1) - (3), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât
statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice
aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi
Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 3 luni de la data
intrării în vigoare a prezentei legi.
(5)În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alin. (4), la data
alocării sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a
autorităţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric
în cauză se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioadă de 10 ani în
favoarea statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale.
(6)Garanţia imobiliară prevăzută la alin. (5) se recuperează în
totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, după caz, a
autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu dobânzile aferente, în
situaţia în care bunul în cauză a fost înstrăinat de proprietar altei persoane
decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de
împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.
(7)Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale este scutită de taxă de timbru.
(8)La data împlinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliară
instituită asupra imobilului se stinge de drept.
(1)Costul lucrărilor de proiectare, expertizare, conservare,
reparare, consolidare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice,
indiferent de grupa în care sunt clasate, ori a altor imobile din ansambluri
sau situri istorice, aflate în proprietate publică ori privată, incluse în
programe de importanţă naţională sau internaţională, stabilite prin hotărâre a
Guvernului iniţiată la propunerea ministerelor implicate în realizarea
acestora, poate fi acoperit integral ori parţial de la bugetul de stat sau al
unităţilor administrativ-teritoriale, prin bugetul ordonatorilor de credite
care participă la realizarea programelor.
(2)Pentru acoperirea costului lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este
obligatorie constituirea de garanţii de către beneficiarii contribuţiei.
(3)Lucrările prevăzute la alin. (1) sunt lucrări de interes public
naţional, pentru care nu se datorează taxa pentru eliberarea certificatului de
urbanism şi autorizaţiei de construire.
Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii
persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie, integral sau parţial,
lucrări de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere
în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiază, în condiţiile
legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor
aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.
(3)Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe
suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în
funcţie de suprafaţa afectată şi de perioada punerii monumentelor istorice la
dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate
pentru cercetare.
(1)Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau
juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument
istoric, utilizat ca locuinţă sau pentru activităţi necomerciale, şi care se
angajează în scris la direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural
naţional în al cărei teritoriu de competenţă se află bunul imobil în cauză să
execute, în termen de 12 luni, lucrările de restaurare şi consolidare stabilite
prin documentaţie tehnică aprobată şi avizată în condiţiile legii.
(2)În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cultură,
culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o singură dată cu
încă 12 luni.
(3)În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevăzute la
alin. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului,
precum şi în cazul înstrăinării bunului înaintea efectuării sau încheierii
lucrărilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recuperează prin
direcţia generală a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei
pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti.
(4)Prevederile alin. (1) -(3) se aplică şi celor care dobândesc prin donaţie
un bun imobil clasat ca monument istoric.
(5)Înstrăinarea cu titlu gratuit sau oneros către stat sau către
unităţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutită de
plata taxelor de timbru.
Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de
autorizare a intervenţiilor executate, în conformitate cu dispoziţiile
prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care
utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau, în mod
direct, numai pentru locuit.
Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor
istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru
lucrările pe care le finanţează şi care sunt necesare pentru păstrarea
integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor
istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de
amenajare a teritoriului, aprobată pentru zona de protecţie respectivă, sau
prin avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(1)În
vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale
în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele
atribuţii:
a)cooperează cu organismele de specialitate şi cu
instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor
istorice şi asigură punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora;
b)asigură protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în
domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei,
precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând resurse financiare
în acest scop;
d)se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau
juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice şi
pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;
e)participă la finanţarea lucrărilor de protejare a
monumentelor istorice, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în
bugetele pe care le administrează;
f)cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi
urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind
protejarea monumentelor istorice, elaborează, actualizează şi aprobă
documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele
istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;
g)iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii
degradării monumentelor istorice;
h)includ în structura aparatului propriu compartimente
specializate sau, după caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul
protejării monumentelor istorice;
i)elaborează planurile anuale de gestiune şi protecţie a
monumentelor istorice de pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale care
sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial şi asigură monitorizarea acestora
prin personalul propriu.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să
realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de
protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate
atestat.
(1)Pentru
protejarea monumentelor istorice din unităţile administrativ-teritoriale de
competenţă consiliile locale au următoarele atribuţii:
a)colaborează cu direcţia pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti,
furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejării
monumentelor istorice;
b)în vederea întocmirii sau modificării planurilor
urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localităţilor,
asigură elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a
monumentelor istorice;
c)prevăd, în termen de 12 luni de la clasarea monumentelor
istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de
urbanism şi amenajare a teritoriului şi a regulamentelor aferente;
d)elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de
protecţie a monumentelor istorice şi pentru zonele construite protejate şi le
aprobă numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului Culturii şi
Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor, după caz;
e)elaborează sau, după caz, aprobă programe ori măsuri
administrative, bugetare sau fiscale speciale de prevenire a degradării
monumentelor istorice şi a zonelor protejate din municipiul, oraşul sau comuna
respectivă, cu respectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al
serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după
caz;
f)la solicitarea direcţiei pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
împreună cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi
transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor
istorice;
g)colaborează cu compartimentele specializate ale altor
autorităţi ale administraţiei publice locale în cazul în care monumentele
istorice şi zonele de protecţie a acestora se află pe teritoriul mai multor
unităţi administrativ-teritoriale.
(2)La data emiterii autorizaţiilor de construcţie sau de desfiinţare,
pentru lucrări ce urmează a se executa la monumente istorice, în zonele de
protecţie a acestora sau în zonele construite protejate, autorităţile emitente
ale autorizaţiilor transmit copii ale acestor documente serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
a)verifică existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul
monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora,
precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa
monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigură menţionarea în
autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor
asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de
protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de
funcţionare;
b)ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor
tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice;
c)dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare
în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz,
organizează paza acestora şi anunţă în cel mai scurt timp direcţia pentru
cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti;
d)asigură prin aportul propriu de specialitate şi în colaborare cu
direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană,
respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a
siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către
proprietar;
e)asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul
public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum
şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de
urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a
legii;
f)asigură efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de
acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.
a)cooperează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul
cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând
toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor
de competenţă; facilitează comunicarea dintre direcţiile pentru cultură, culte
şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului,
respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti;
b)iniţiază, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, procedura
de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea protejării
monumentelor istorice, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de
lege;
c)sprijină şi îndrumă activitatea consiliilor locale ale comunelor
sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi
specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice
înscrise în Lista monumentelor istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul
administrativ al acestora;
(1)Protejarea monumentelor istorice se finanţează de proprietarii sau
deţinătorii acestora şi poate fi cofinanţată din fonduri asigurate de la
bugetul de stat, bugetele locale sau din alte surse.
(2)Lucrările de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de
execuţie care se efectuează la monumente istorice şi care sunt finanţate din
fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrărilor
publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile
publice.
(1)Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să
prevadă în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejării
monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor
administrativ-teritoriale.
(2)Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii fondurile
aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în
proprietatea publică sau privată a statului, pe care le administrează.
a)credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la
monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor
Istorice;
b)credite bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării
lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publică
a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale;
c)credite bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor
de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice
sau juridice de drept privat.
(4)Din veniturile realizate din vânzarea de bilete şi din taxe de
închiriere a terenului, ca urmare a organizării unor manifestări de genul
spectacolelor, târgurilor sau parcurilor de distracţii, un procent de 1% se
virează către proprietarul sau titularul dreptului de administrare, după caz,
al monumentului istoric în a cărui zonă de protecţie se organizează
manifestarea; sumele astfel obţinute vor fi utilizate exclusiv pentru
finanţarea lucrărilor de protejare a monumentului istoric în cauză.
(1)În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi se instituie timbrul monumentelor istorice, care este gestionat, în
condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al
Monumentelor Istorice.
(2)Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de
percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din
aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul
Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate
prin hotărâre a Guvernului.
a)cărţile poştale ilustrate, plicurile, mărcile poştale, hărţile,
pliantele, broşurile, revistele, ghidurile turistice, cărţile, albumele,
atlasele, enciclopediile, filmele artistice şi documentare, casetele video,
compact-discurile, diapozitivele, videoclipurile, cârdurile bancare şi
cartelele telefonice comercializate în România, reprezentând monumente istorice
individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentări
grafice de interior sau exterior;
b)biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau de
filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în
totalitate ori în parte, aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanelor
juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice;
c)biletele de intrare la manifestările culturale, sportive sau de
agrement, târguri şi expoziţii desfăşurate în spaţii situate în zona de
protecţie a acestora sau în zonele construite protejate;
(4)Timbrul monumentelor istorice se percepe de la operatorii
economici, editori sau producători, de la proprietari, titulari ai dreptului de
administrare sau ai altor drepturi reale asupra imobilelor situate în zona de protecţie
a monumentelor istorice în zonele construite protejate sau de la beneficiarii
veniturilor realizate, după caz.
(5)Se exceptează de la plata timbrului muzeele care funcţionează în
clădiri monumente istorice sau în zone de protecţie ale acestora.
(6)Prin derogare de la prevederile alin. (3) şi (4), pot fi exceptaţi
de la plata taxei timbrului monumentelor istorice operatorii economici care,
prin activităţile pe care le desfăşoară, contribuie la protejarea monumentelor
istorice cu o sumă cel puţin egală celei pe care o datorează la plata taxei
timbrului monumentelor istorice.
(1)Fondurile obţinute din aplicarea timbrului
monumentelor istorice se utilizează de către Oficiul Naţional al Monumentelor
Istorice în mod exclusiv pentru:
a)acordarea de credite în condiţiile art. 28 alin. (3) lit. b) şi
c), cu prioritate pentru lucrări de intervenţie urgentă la monumente istorice,
în funcţie de strategia protejării monumentelor istorice;
b)finanţarea elaborării de reglementări tehnico-economice, de norme
şi metodologii privind elaborarea de documentaţii specifice, executării de
lucrări, realizării de achiziţii, contractării şi decontării de lucrări privind
monumentele istorice;
c)finanţarea unor amenajări în vederea pregătirii monumentelor
istorice pentru vizitare gratuită, precum şi pentru realizarea unor programe
sau proiecte culturale.
(2)Cuantumul timbrului monumentelor istorice se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului şi se actualizează, anual, prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor.
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz,
răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională
sau penală.
Art. 54
(înlocuit cu art. 253 din Noul Cod Penal)
Art. 253: Distrugerea
(1)Distrugerea,
degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând
altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui
astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(1)Constituie
contravenţii la regimul de protejare a monumentelor istorice următoarele fapte,
dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
a)executarea de lucrări asupra unui imobil după declanşarea
procedurii de clasare sau asupra unui monument istoric, fără avizul
Ministerului Culturii şi Cultelor;
b)încălcarea de către proprietar sau de către titularul dreptului de
administrare a unui monument istoric a obligaţiilor prevăzute la art. 36;
c)nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi
a taxelor şi tarifelor prevăzute de prezenta lege;
d)organizarea manifestărilor prevăzute la art. 9 alin. (5) şi (6),
în lipsa acordului autorităţii competente;
e)neprecizarea în certificatul de urbanism a necesităţii obţinerii
avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau a serviciilor deconcentrate ale
acestuia, după caz, pentru lucrările propuse la monumente istorice în zona de
protecţie a acestora ori în zonele protejate;
f)eliberarea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare pentru
lucrări la monumente istorice în zonele protejate, fără avizul Ministerului
Culturii şi Cultelor ori al serviciilor deconcentrate, după caz.
(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), e) şi f) se
sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, iar cele menţionate la
alin. (1) lit. b)-d) se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
(3)Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se
prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii lor.
(1)Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de specialiştii
direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi
Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii
sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, după caz.
(2)Pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) şi b)
constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de către primar, preşedintele
consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de către organele de
poliţie, după caz.
Contravenţiilor prevăzute la art. 55 le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Până la instituirea zonei de protecţie a fiecărui monument istoric
potrivit art. 9 se consideră zonă de protecţie suprafaţa delimitată cu o rază
de 100 m
în localităţi urbane, 200 m
în localităţi rurale şi 500 m
în afara localităţilor, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul
monumentului istoric.
(1)Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice,
aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor
Istorice în anii 1991-1992, cu modificările şi completările ulterioare, rămâne
în vigoare. În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
Institutul Naţional al Monumentelor Istorice va actualiza Lista monumentelor
istorice, potrivit atribuţiilor stabilite prin art. 27 alin. (3).
(2)Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor sunt obligate să înştiinţeze, în scris, proprietarii sau titularii
drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre regimul juridic special
al imobilelor în cauză şi să le transmită obligaţia privind folosinţa
monumentului istoric.
La data intrării în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al
articolului 10 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor
imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, se
modifică după cum urmează:
"(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuinţele
care au avut destinaţia de case de oaspeţi, de protocol, precum şi cele
folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari."
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor
istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30
noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.