România, aleasă din nou vicepreşedinte al Convenţiei UNESCO 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic

"Membrii Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO salută alegerea României, pentru a doua oară consecutiv, ca vicepreşedinte al celei de cea de a 7-a Conferinţe a Părţilor la Convenţia privind patrimoniul cultural subacvatic (2001), desfăşurată în aceste zile la Paris, sub egida UNESCO. 

După mandatul obţinut în 2017, la cea de a 6-a reuniune, România îşi consolidează astfel poziţia de susţinător al importanţei patrimoniului cultural subacvatic, ca parte integrantă a patrimoniului cultural al umanităţii. Siturile, structurile, clădirile, navele scufundate, obiectele acoperite astăzi de apă rămân elemente care pot oferi inedite informaţii istorice, iar acest patrimoniu cultural subacvatic are nevoie de protecţie şi de conservare, la fel ca toate marile bunuri culturale ale omenirii. 

România este din 2007 parte a Convenţiei asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic UNESCO şi va fi reprezentată în funcţia de vicepreşedinte de Iulian Vizauer, care a deţinut şi precedentul mandat. În încercarea de salvgardare a patrimoniului cultural subacvatic, România trebuie să ia o serie de măsuri de conformare: stabilirea unor proceduri naţionale privind autorizarea intervenţiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic, crearea unui punct de contact naţional responsabil de colectarea datelor tehnice referitoare acesta, crearea unui Program Naţional de Cercetare a patrimoniului cultural subacvatic şi a unei catedre specializate în investigarea, conservarea, protejarea şi punerea în valoare a acestuia, prevenirea braconajului de artefacte, reglementarea condiţiilor de intervenţie în zonele cu vestigii arheologice subacvatice, în scopul protejării lor. 

Membrii Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO vor sprijini, prin demersuri parlamentare, implementarea acestor măsuri, astfel încât patrimoniul cultural subacvatic din România să beneficieze de măsurile de conservare, protejare şi punere în valoare, potrivit cerinţelor UNESCO." 

Sursa: http://www.cdep.ro/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=18355 

         ***  

"România deține, pentru încă doi ani, vicepreședinția Biroului Reuniunii Statelor Membre a Convenției UNESCO 2001 asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic, după ce a deținut aceeași poziție în Biroul COP6 (cea de-a 6-a Conferință a Statelor Părți), pentru perioada iunie 2017 – iunie 2019. Reprezentarea României pentru un alt mandat în această calitate este asigurată de domnul arheolog Iulian Vizauer, director al Direcției Județene pentru Cultură Tulcea.

... 

Conferința Internațională privind Protecția Patrimoniului Cultural Subacvatic s-a concentrat pe ratificarea și punerea în aplicare a Convenției UNESCO 2001 de către statele membre. Mai mult, s-a discutat posibilitatea asumării unor noi măsuri pentru protecția patrimoniului subacvatic care este amenințat de activitatea industrială sau de exploatarea intensivă a resurselor." 

 Sursa: http://www.cultura.ro/romania-aleasa-vicepresedinte-al-biroului-reuniunii-statelor-membre-conventiei-unesco-2001

        ***

Date generale 

Convenţia a fost acceptată de România prin Legea nr. 99 / 2007; prin neinvocarea art. 29 la data acceptării, Convenţia – inclusiv Normele care fac parte din aceasta - se aplică[1]: în apele teritoriale ale României, aşa cum sunt acestea definite de tratatele şi convenţiile internaţionale, şi în toate apele sale interioare. Strict tehnic, Convenţia este concordantă cu prevederile legislaţiei naţionale de profil (privind protejarea patrimoniului cultural naţional – monumente istorice şi patrimoniu arheologic, adoptată în anii 2000 şi 2001) cel puţin în ceea ce priveşte platforma continentală a Mării Negre aferentă teritoriului naţional – care este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca sit arheologic de grupă valorică A.

La data redactării prezentei un număr de 61 state ratificaseră sau acceptaseră Convenţia. 

Conform regulilor de procedură (regulamentului Convenţiei), reuniunea Statelor Membre este singurul for de dezbatere şi decizie al Convenţiei; reuniunile se ţin odată la doi ani, următoarea fiind programată pentru primăvara anului 2021. 

Fiecare reuniune alege un Birou (1 preşedinte, 4 vicepreşedinţi, 1 raportor) al cărui mandat durează până la proxima reuniune. 

Având un grad înalt de specializare, Convenţia este asistată de un Comitet Consultativ Ştiinţific şi Tehnic (infra STAB) format din 14 membri - specialişti / experţi în arheologie / arheologie subacvatică, gestiunea (protejarea) patrimoniului cultural sau drept internaţional - aleşi de plenul reuniunii dintre candidaţii avansaţi de Statele Membre. Mandatul membrilor STAB este de 4 ani (jumătate din mandate expiră la fiecare reuniune, astfel încât unul din punctele constante ale agendei întrunirilor Statelor Membre este alegerea a 7 noi membri STAB); alegerea membrilor se face în funcţie de următoarele criterii: justa repartizare / reprezentare şi rotaţie geografică (în grupurile ONU), pregătirea profesională, justul echilibru între numărul de femei şi bărbaţi. Întrunirile STAB sunt anuale, iar la acestea participă de drept strict membrii săi, Preşedintele reuniunii Statelor Membre în exerciţiu, Secretariatul Convenţiei şi aparatul tehnic UNESCO, precum şi – ca observatori – membrii Biroului. 

Secretariatul Convenţiei colectează, centralizează şi diseminează datele şi documentele referitoare la Convenţie, având un rol determinant în organizarea şi funcţionarea acesteia. 

România a fost aleasă să facă parte din Biroul celei de-a 7 a reuniune a Statelor Membre din mai 2017, ca vicepreşedinte, din partea grupului II; componenţa completă a Biroului este: preşedinte – Tunisia, vicepreşedinţi – România, Panama, Cambogia, Italia, raportor – Benin. Mandatul încetează în 2021, când a 8 a reuniune a Statelor Membre va alege un nou Birou

1] (art. 1, alin., 1, lit. a din Convenţie) „tuturor urmelor existenţei umane având caracter cultural, istoric sau arheologic, care au fost parţial ori în totalitate acoperite de apă, periodic sau în permanenţă, de cel puţin 100 de ani, cum ar fi: (i)siturile, structurile, clădirile, obiectele şi resturile umane, în contextul arheologic şi în mediul lor natural; (ii)navele, aeronavele, alte vehicule sau orice parte din acestea, împreună cu încărcătura sau orice alt conţinut, în contextul arheologic şi în mediul lor natural; şi (iii)obiectele cu caracter preistoric”. 

Recomandări 

În privinţa implementării Convenţiei de către  România. 

Intern 

Ca stat membru, România are datoria să depună - mai mult ca până acum – eforturi pentru implementarea prevederilor Convenţiei în ţară. Din această perspectivă, propunem:

1. Manualul UNESCO privind (activităţile / acţiunile întreprinse) intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic ar trebui tradus în limba română sub egida Ministerului Culturii; scopul final este să avem o variantă electronică în limba română a Manualului care să fie postată, alături de variantele engleză şi franceză, pe site-ul Ministerului Culturii. Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 20 şi 21 din Convenţie.

Acest demers a fost iniţiat în luna iunie 2017 şi trenează din motive birocratice / contabile.

2. Normele tehnice ale Convenţiei (parte a acesteia) necesită detaliere (prin OMC) în proceduri naţionale privind autorizarea intervenţiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic în România – posibil responsabil Comisia Naţională de Arheologie (întrucât Normele impun prezentarea unui proiect ştiinţific unei comisii de specialitate prealabil oricărui gen de intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic).

3. Crearea unui punct de contact naţional (cu rol tehnic) pe lângă CNA sau MCIN responsabil cu: 1 colectarea datelor operaţionale şi tehnice referitoare la patrimoniului cultural subacvatic – Convenţia UNESCO; 2 relaţia cu ceilalţi posibili responsabili. Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 22 din Convenţie.

4. (în viitorul predictibil) Crearea unui Program Naţional de Cercetare a patrimoniului cultural subacvatic – unul dintre scopurile acestuia ar trebui să fie identificarea precisă şi perimetrarea zonelor purtătoare de vestigii arheologice subacvatice – situri şi epave - în scopul protejării lor şi departajarea acestora de zonele care pot fi redate exploatării economice. Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 21 şi 22 din Convenţiei.

5. (în viitorul predictibil) Crearea – împreună cu Ministerul Educaţiei sau cu Ministerul Apărării - unei catedre (sau, pentru început, măcar a unui curs) specializat/e în investigarea, conservarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural subacvatic care să poată fi ulterior afiliată reţelei academice de profil UNESCO - UNITWIN; apreciem că un asemenea curs specializat ar putea fi creat – în marja autonomiei universitare – fie pe lângă Universitatea „Ovidius” Constanţa, fie pe lângă Academia Navală „Mircea cel Bătrân” sau viitorul Colegiu Militar Naval (a cărui reînfiinţare a fost recent anunţată public de ministerul de resort). Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 21 şi 22 din Convenţie.

6. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu Ministerul de Interne – Garda de Coastă în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, inclusiv cel subacvatic (ţinând cont şi de faptul că platforma continentală a Mării Negre aferentă teritoriului naţional este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca sit arheologic de grupă valorică A iar zona economică exclusivă a României intră sub incidenţa prevederilor Convenţiei) din următoarele motive:

- recrudescenţa recentă a „recuperărilor” de artefacte (amfore, ancore, părţi/fragmente din epave, etc.) provenind din mediul subacvatic efectuate de persoane particulare  - echivalentul „braconierilor arheologici” de pe uscat;

- capacitatea tehnică şi umană infinit superioară a Gărzii de Coastă pentru intervenţii imediate şi punctuale în cazul încălcării prevederilor legale;

-  posibilitatea informării directe a publicului interesat asupra obligaţiei respectării prevederilor Convenţiei, în avizul de frontieră emis de această instituţie;  în acest act ar trebui specificate expres: interdicţia de a preleva artefacte / bunuri care fac obiectul Convenţiei; interdicţia de a interveni asupra bunurilor care fac obiectul Convenţiei în absenţa unui proiect ştiinţific aprobat de autorităţile competente şi a unui / unei permis / autorizaţii emise de Ministerul Culturii în acest sens; interdicţia exprimată la art. 2, pct. 7 din Convenţie: „Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercială”.

Recomandarea noastră este ca modalitatea de colaborare să fie materializată într-un act adiţional la Protocolul / Acordul de colaborare interministerial existent (din anul 2001, reînnoit 2007). Recomandăm inserarea coordonatelor / parametrilor pentru elementele patrimoniului cultural subacvatic – situri şi epave - cunoscute sau intuite, ca anexe clasificate secret de serviciu, în actul adiţional mai sus propus – şi actualizarea acestora după necesităţi.

Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 7, art. 17 şi art. 18 din Convenţie, atribuţiile şi responsabilităţile pot fi acordate prin HG sau prin Ordin al ministrului de resort.

7. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu ANRM din perspectiva prevederilor art. 10 din Convenţie, în legătură cu emiterea licenţelor şi permiselor de explorare şi exploatare resurse minerale (inclusiv notificarea tuturor operatorilor economici cu activităţi în aria de aplicabilitate a Convenţiei asupra obligaţiei respectării prevederilor acesteia şi a Normelor), în principal în corelaţie cu prevederile art. 3 din Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 125 / 2011 şi cu Legea nr. 85 / 2003 (a minelor).

Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 8-16 din Convenţie, acest lucru se poate face prin HG sau prin Ordin al preşedintelui Agenţiei. 

8. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu Ministerul Economiei, din perspectiva prevederilor art. 10 din Convenţie (inclusiv notificarea tuturor operatorilor economici cu activităţi în aria de aplicabilitate a Convenţiei asupra obligaţiei respectării prevederilor acesteia şi a Normelor).

Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 8-16 din Convenţie, acest lucru se poate face prin HG sau prin Ordin al ministrului de resort. 

9. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu Ministerul Transporturilor şi Autoritatea Navală (inclusiv notificarea tuturor transportatorilor maritimi şi fluviali care activează – fie şi temporar - în România asupra obligaţiei respectării prevederilor Convenţiei şi a Normelor).

Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 8-16 din Convenţie, acest lucru se poate face prin HG sau prin Ordin al ministrului de resort. 

10. Credem că este necesară operaţionalizarea reală a prezenţei MCIN în Comitetul pentru amenajarea teritoriului maritim (reglementat prin OG nr. 18 / 2016); scopul final al acestei activităţi este identificarea precisă, perimetrarea şi reglementarea modului şi condiţiilor de intervenţie în zonelor purtătoare de vestigii arheologice subacvatice – situri şi epave - în scopul protejării lor şi departajarea acestora de zonele care pot fi redate exploatării economice.

Extern

Ca membru în Biroul a 7 a reuniuni a Statelor Membre până în 2021, România are datoria să se consulte cu restul Statelor Părţi din grupul din care face parte în speţele care ţin de aplicarea Convenţiei în perioada sa de mandat şi să promoveze Convenţia în vederea unor eventuale ratificări de către statele care încă nu au făcut-o.

În grupul II următoarele ţări au ratificat / acceptat Convenţia: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Lituania, Muntenegru, România, Slovacia, Slovenia, Ucraina.

În grupul II următoarele ţări nu au ratificat / acceptat Convenţia:  Armenia,  Azerbaijan, Belarus, Republica Cehă, Estonia, Georgia, Letonia,  Polonia, Federaţia Rusă,  Serbia, Macedonia de Nord (FYROM). 

11. Considerăm că noua calitate a României de membru în Biroul a 7 a reuniuni a Statelor Membre poate fi îndeplinită inclusiv prin încurajarea creşterii numărului de ratificări (unul dintre scopurile reuniunilor Statelor Membre); în acest sens, credem că poate fi utilă iniţierea unor schimburi de mesaje cu cele 11 state nemembre mai sus menţionate – fie între miniştrii culturii, fie prin canalele diplomatice – prin care România invită a fi luată în considerare posibilitatea de a ratifica sau de a accepta Convenţia UNESCO 2001 în scopul cunoaşterii şi protejării moştenirii culturale comune – patrimoniul cultural subacvatic.


Iulian Vizauer,
DJC Tulcea