Libera circulație a bunurilor în cadrul UE, inclusiv a bunurilor culturale, este un principiu fundamental al tratatului (articolul 28 din TFUE). Cu toate acestea, țările UE pot lua măsuri excepționale pentru a preveni îndepărtarea lor ilicită de pe teritoriul său.
În prezent, UE dispune de un arsenal cuprinzător de măsuri pentru protejarea patrimoniului cultural, prevenirea comerțului ilicit cu bunuri culturale și returnarea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unei țări din UE.
Autoritățile vamale din UE sunt bine plasate din punct de vedere strategic pentru a identifica și a intercepta bunurile culturale furate la frontieră, pe măsură ce acestea sunt scoase sau introduse în Uniune.
Importanța patrimoniului cultural
Termenul „bunuri culturale” este sinonim cu termenul „bunuri aparținând patrimoniului național”, astfel cum este menționat la articolul 36 din TFUE. Bunurile culturale sunt obiecte considerate importante pentru arheologie, preistorie, istorie, literatură, artă sau știință și care sunt desemnate și protejate ca atare de către o țară, ca parte a patrimoniului său cultural.
Patrimoniul cultural constituie unul dintre elementele de bază ale civilizației, având, printre altele, valoare simbolică și făcând parte din memoria culturală și identitatea unei țări și a întregii omeniri. Îmbogățește viața tuturor oamenilor și îi unește prin memoria comună, cunoașterea și dezvoltarea civilizației.
Exportul bunurilor culturale
Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului
impune ca anumite bunuri culturale care sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii să fie însoțite de o licență de export. Acest lucru asigură faptul că exporturile acestor mărfuri sunt supuse unor controale uniforme la frontierele externe ale Uniunii.
Regulamentul reconciliază principiul liberei circulații cu protecția patrimoniului cultural după crearea pieței interne în 1993, care a eliminat toate frontierele dintre țările UE.
stabilește modalitățile detaliate de elaborare, eliberare și utilizare a formularului de licență. Acest lucru asigură uniformitatea licențelor de export eliberate.
Regulamentul de punere în aplicare prevede trei tipuri de licențe:
- licență standard;
- licență deschisă generală (exporturi frecvente efectuate de muzee);
- și licență deschisă specifică (exporturi frecvente efectuate de persoane fizice).
În conformitate cu regulamentul, formularul de licență de export este tipărit pe suport de hârtie și semnat. Foaia nr. 3 a licenței se returnează de către biroul vamal de ieșire autorității competente emitente.
Listele actualizate ale autorităților împuternicite să elibereze licențe de export, precum și lista birourilor vamale împuternicite să se ocupe de formalitățile de export sunt publicate periodic în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C.
Importul bunurilor culturale
urmărește să prevină comerțul ilicit cu bunuri culturale, în special atunci când un astfel de comerț poate contribui la finanțarea activităților teroriste. De asemenea, aceasta interzice importul pe teritoriul vamal al Uniunii al bunurilor culturale exportate ilegal din țări terțe. În plus, se preconizează că aceasta va descuraja evaziunea fiscală, spălarea de bani și activitățile de criminalitate organizată.
Regulamentul impune ca bunurile culturale de „patrimoniu deosebit de amenințat” să fie însoțite de o licență de import înainte de a intra în Uniune. Alte bunuri culturale care sunt considerate mai puțin expuse riscului trebuie să fie însoțite de declarații ale importatorului. Acest lucru asigură controale uniforme ale importurilor.
Domeniul de aplicare al regulamentului
Regulamentul se referă numai la bunurile culturale care au fost create sau descoperite într-o țară din afara Uniunii – spre deosebire de Regulamentul nr. 116/2009 (export), care acoperă toate bunurile situate pe teritoriul Uniunii, indiferent de țara lor de origine culturală.
Acesta stabilește, de asemenea, așa-numita regulă generală de interdicție, care interzice bunurile culturale care au fost exportate ilegal dintr-o țară terță în care au fost create și/sau despre care s-a descoperit că urmează să fie introduse (definită ca „orice intrare”) în UE.
Legalitatea exportului este determinată în primul rând de normele și reglementările țării în care a fost creat și/sau descoperit obiectul.
În cazul în care țara în care au fost create și/sau descoperite mărfurile nu poate fi stabilită cu certitudine sau în cazul în care mărfurile au fost exportate dintr-o țară anterioară Convenției UNESCO din 1970, importatorul poate alege, în schimb, să dovedească faptul că mărfurile au fost exportate în mod legal dintr-o țară în care mărfurile respective s-au aflat permanent timp de cel puțin cinci ani înainte de expedierea lor către Uniune. Acest lucru va permite importatorului să obțină o licență de import sau să întocmească o declarație a importatorului.
Regulamentul se inspiră din Convenția UNESCO din 1970. privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilegal de proprietate culturală și Convenția SUA din 1983, legea privind punerea în aplicare a proprietății culturale (CPIA), precum și alte tratate.
Digitalisation initiatives
Una dintre cele mai importante caracteristici ale regulamentului privind importul este dezvoltarea unui sistem electronic centralizat pentru importul bunurilor culturale (sistemul ICG). Acest lucru face mai ușor pentru:
- operatorii să depună cereri de licențe de import la autoritățile naționale;
- autoritățile care eliberează licențele respective; și
- operatorii să depună declarațiile importatorilor la autoritățile vamale din UE.
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1079 al Comisiei
stabilește modalitățile detaliate pentru:
- anumite excepții de la cerințele privind documentele de import;
- eliberarea, valabilitatea și utilizarea licențelor de import, precum și întocmirea și utilizarea declarațiilor importatorilor; și
- implementarea, exploatarea și întreținerea sistemului ICG.
ICG este strâns legată de o altă inițiativă de digitalizare: sistemul de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al UE (EU-CSW CERTEX).
Sistemul ICG este operațional începând cu 28 iunie 2025.
Manualul de utilizare a sistemului ICG pentru importatori v2.0 este acum disponibil. Acesta oferă orientări pas cu pas cu privire la modul de accesare și înregistrare în sistemul ICG, la modul de solicitare a licențelor de import sau de întocmire a declarațiilor importatorilor și la modul de desfășurare a tuturor celorlalte fluxuri de lucru importante.
Reglementări ad-hoc
Există două reglementări ad-hoc care interzic comerțul cu bunuri culturale din Irak și Siria:
- privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria
Măsuri globale
La nivel mondial, lupta împotriva traficului ilicit de bunuri culturale este reglementată de diverse instrumente, dintre care cel mai proeminent este Convenția UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate asupra bunurilor culturale.
Printre altele, scopul acestei convenții este de a permite comunității internaționale să protejeze bunurile culturale împotriva daunelor, furtului, săpăturilor clandestine, importului ilicit, exportului și transferului de proprietate și traficului.
Sursa / mai multe informaţii (inclusiv accesare&descărcare manuale şi ghiduri)
